X
0

Exhibition

"Rai din Iad. Arta între credință și blasfemie"

Artist

Expoziție temporară. Etaj - 1 & Etaj 3 (subsol & mansardă)

Date

October 9 \ Starts

November 28 \ Ends

Rai din Iad” (8 octombrie - 28 noiembrie 2018)

 

 

Subsol (etaj -1) & Mansardă (etaj 3).

 

Expoziția temporară Rai din Iad, reunind peste 20 de artiști români contemporani, explorează dezbaterile din jurul reprezentării vizuale a spiritualității și fenomenului religios din România ultimilor cinci decenii. Convingerile și credințele religioase au fost puternic marginalizate și controlate în timpul dictaturii comuniste. În pofida acestui lucru, a existat o renaștere neașteptat de puternică a religiozității înainte, dar mai ales după căderea comunismului în 1989. Curatorul Cristian Vechiu analizează atât adeziunea militantă la universul iconografic și liturgic ortodox, cât și critica blasfemiatoare împotriva instituțiilor ecleziastice și a practicilor religioase ale epocii. 

Dan Acostioaei, Vioara Bara, Ana Bănică, Ioana Bătrânu, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Alina Buga, Suzana Dan, Sorin Dumitrescu, Belu-Simion Făinaru, Ovidiu Feneș, Marin Gherasim, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Vincențiu Grigorescu, Dumitru Gorzo, Regele Ionescu, Florin Mitroi, Gili Mocanu, Sebastian Moldovan, Anca Mureșan, Tara von Neudorf, Ecaterina Vrana, Marian Zidaru și Victoria Zidaru sunt, numiți aici în ordine alfabetică, artiștii ale căror lucrări au fost alese pentru a identifica raiul din iad sau iadul din rai, într-o dispunere cât se poate de intenționată, atât în ”abisul” muzeului (subsol/etaj -1), cât și în ”cerul” acestuia (mansardă/etaj 3).

 

Rai din iad/Raidiniad este o incursiune în imaginarul spiritual/religios al artei recente din România. Expoziția, cu valențe antropologice mai mult decât strict estetice, va explora idei/credințe/practici/mituri/ritualuri/tehnici/critici care au ca miză centrală spiritualitatea locală și vizibilitatea/funcția ei artistică și socială (negativă sau pozitivă), din ultimele cinci decenii până la ora actuală.

 

Revitalizarea spiritualității și a credinței, chiar a misticismului reprezintă, după 1989, un reper marcant al societății românești. Asimilat unei culturi retrograde sau, dimpotrivă, exaltat ca manifestare a unei tradiții profunde, fenomenul experienței spirituale este de obicei confiscat cultural ori de către partizanii acestuia, și proclamat ca unica autenticitate autohtonă (arta neo-ortodoxistă), ori de către detractorii fenomenului și proclamat, la fel de unilateral, ca o pură si totală mistificare, în spatele căreia stau exclusiv interesele ierarhiei ecleziastice locale (arta critică).

 

Rai din iad nu înclină în nici una din aceste direcții, dar ține să arate ca fenomenul spiritual este o realitate pregnantă a civilizației noastre actuale, care nu poate fi trecută cu vederea. Rai din iad este platforma de întâlnire a unor viziuni contradictorii asupra experiențelor spirituale, de la încadrarea militantă în universul iconografic și liturgic (neo)-ortodoxist, până la proferarea blasfemică a criticii instituțiilor ecleziastice și a practicilor religioase curente, manipulatoare sau cinice. De la revelație la demascare, de la entuziasm misionar la deconstruire sistematica, Rai din Iad oferă o plajă de valori și experiențe-limită, atât vizuale cât și intelectual-cognitive. 

 

Expoziția relevă maniera specifică în care motivele religioase prezente, proferate și asimilate în spațiul artistic generează invariabil forme de expresie care frizează erezia și blasfemia, dar care propagă și exaltarea, extazul experienței mistice. Trecerea de la un registru la altul (de la iad la rai și invers, atât în plan transcendent cât și în plan imanent) se realizează în mod organic, natural, într-o societate ca a noastră care, fără a fi disfuncțională, e caracterizată de enorme discrepanțe culturale și sociale, a căror gestionare pare uneori dificilă.

 

Rai din iad nu este o punere laolaltă a sacrului cu profanul, ci o descoperire (în sensul de a aduce la lumină) a unui registru, în fond, inerent dimensiunii sacre a vieții cotidiene: infernalul, demoniacul, misteriosul, tenebrosul, la fel ca și revelația, serenitatea și elevația sunt categorii/experiențe care aparțin concomitent înțelegerii religioase, dar și întelegerii laice a lumii. Chiar și acolo unde avem de-a face în arta românească cu o contestare riguroasă a religiosului, această contestare se face tot prin apel la instrumentarul și imaginarul religios, care se dovedește, încă o dată, un veritabil vocabular cultural/social pe care Rai din iad îl etalează în sălile MARe.